Palatul Leonida Gussi din București, de la moșierul bogat la duelistul Grigore Filipescu

Un palat în stil Beaux-Arts de pe strada Nicolae Filipescu nr. 40 din București ascunde o istorie aparte, de la un comerciant de grâne îmbogățit până la un politician cunoscut pentru dueluri și traseism, relatează B365. Clădirea, ridicată în 1913 după planurile arhitectului Ion D. Berindey, a fost comandată de Leonida Gussi, un mare proprietar de terenuri originar din Macedonia. Coloanele ionice, balconetele franțuzești în stil Louis XVI și monograma „L.G.” de pe fațadă trădează ambiția de a impresiona într-o zonă populată de vechi familii boierești.

Gussi, cunoscut și sub numele de Gușe sau Gușu, deținea moșii în Câmpia Bărăganului și în Teleorman, iar în 1911 a cumpărat terenul de pe strada Scaune, cum se numea atunci. Doi ani mai târziu, a încheiat un schimb de teren cu inginerul Valeriu Pușcariu pentru alinierea proprietăților, potrivit actelor păstrate de Marina Costescu, nepoata lingvistului Sextil Pușcariu. Casa „ca la Paris” a fost decorată nobil, dar soarta i-a fost schimbată de pasiunea pentru jocuri de noroc a soției lui Gussi, care ar fi pierdut proprietatea.

Un politician cu zece partide și o ligă proprie

Ulterior, imobilul a intrat în posesia lui Grigore N. Filipescu, poreclit „Griguță”, descendent al unei vechi familii boierești și fiul lui Nicolae Filipescu, fost primar al Bucureștiului și ministru al Apărării. Grigore Filipescu a studiat în Franța și Elveția, devenind jurist și inginer, dar cariera sa politică a fost marcată de instabilitate: a fost membru al zece partide, iar în 1929 a fondat Liga „Vlad Țepeș”, al cărei scop principal era readucerea prințului Carol în țară. În timpul guvernării conduse de Nicolae Iorga, 25 de membri ai ligii au ajuns parlamentari, iar în 1932 gruparea s-a transformat în Partidul Conservator.

Andrei Popescu, autorul volumului „Grigore Filipescu. Viața, activitatea și năzbâtiile unui om politic controversat”, notează că tatăl său spunea despre el: „Tare mă tem că Grigoraș are să fie nu numai nebun, dar și prost”. Filipescu a fost și ziarist, crescător de cai de curse și organizator al primelor concursuri internaționale de scrimă din România, dar a rămas cunoscut mai ales pentru dueluri, un obicei moștenit de la tatăl său, care în 1879 a fost închis șase luni după ce l-a ucis în duel pe deputatul liberal Gheorghe Em. Lahovari.

Dueluri celebre și o reputație controversată

Grigore Filipescu l-a provocat la duel pe Petre Ciorănescu, directorul ziarului „Politica”, iar în timpul Primului Război Mondial s-a bătut cu vărul său, I. G. Duca, pe care îl considera responsabil pentru un articol ofensator. Duelul cu pistoale a avut loc pe via Kilimoglu, iar Duca a tras în aer, explicând că nu voia să aibă pe conștiință un om pentru acel articol. Cel mai răsunător duel a fost însă cu istoricul Gheorghe Brătianu, care l-a insultat în ziarul „Mișcarea”. Filipescu l-a provocat și pe Mihail Sturdza, iar condițiile au fost dure: pistoale la 25 de pași, apoi săbii până la moarte. Presa internațională a relatat că pantalonii lui Brătianu au fost găuriți de un glonț, ceea ce a oprit duelul cu săbii, iar cei doi s-au împăcat pe teren.

Personalitatea lui Filipescu a stârnit reacții contradictorii. I. G. Duca îl descria ca „patriot și un impulsiv”, care „face pe grozavul”, în timp ce Grigore Gafencu îl considera „zevzec, cu o pornire naivă și înverșunată și cu o isterie deșucheată”. În 1931, când s-a zvonit că Filipescu ar fi grav bolnav, regina Maria ar fi exclamat: „Ce bine ar fi”, adăugând că „e un laș! Atacă o femeie care nu se poate apăra”. Palatul de pe strada Nicolae Filipescu rămâne astfel un martor al unei epoci în care averea și sângele albastru se ciocneau în dueluri publice.

Sursa: B365