Criza locuințelor accesibile: de ce tot mai mulți români nu-și mai permit o casă
Piața imobiliară din România traversează un paradox: în timp ce numărul autorizațiilor de construire pentru clădiri rezidențiale rămâne ridicat, accesibilitatea locuințelor pentru populația cu venituri medii se deteriorează constant. Prețurile apartamentelor în marile orașe au crescut semnificativ în ultimii ani, depășind capacitatea de cumpărare a unei părți tot mai mari a populației.
Conform datelor recente, volumul noilor credite ipotecare a crescut dramatic în 2024 și 2025, ceea ce indică nu neapărat o prosperitate crescută, ci o capacitate tot mai redusă de a cumpăra locuințe fără împrumut bancar. Ponderea populației care locuiește într-o locuință achiziționată prin credit ipotecar a crescut de la 0,5% în 2007 la 1,5% în 2024, conform datelor Eurostat.
Costurile de construcție s-au dovedit rezistente la scădere. Deși anterior era așteptată o reducere graduală în 2026, prețurile materialelor de construcție și ale combustibililor au rămas relativ stabile. Conflictul din Iran și repercusiunile sale asupra prețurilor petrolului și gazelor ar putea amplifica presiunile inflaționiste și, implicit, costurile de construcție.
Un fenomen interesant, observat în perioadele anterioare de criză economică, este tendința de a construi locuințe mai mici pentru a crește accesibilitatea. Dacă perspectiva economică pentru 2026 se deteriorează, acest lucru ar putea redeveni o realitate.
Lipsa locuințelor sociale și a programelor publice de locuire adâncește problema. România are unul dintre cele mai scăzute stocuri de locuințe sociale din Uniunea Europeană, iar programele guvernamentale precum Prima Casă (redenumit Noua Casă) au stimulat cererea fără a rezolva deficitul de ofertă accesibilă.
Soluțiile posibile includ stimularea construcției de locuințe cu chirii accesibile prin parteneriate public-privat, simplificarea procedurilor de autorizare pentru a reduce costurile administrative, investiții în infrastructura care conectează zonele periurbane (unde terenurile sunt mai ieftine) de centrele urbane și politici fiscale care descurajează specula imobiliară.
Dreptul la o locuință decentă nu ar trebui să fie un lux. Fără intervenții structurale, România riscă să creeze o generație de chiriași de nevoie, pentru care proprietatea devine un vis tot mai îndepărtat.