Guvernul Bolojan, demis cu un scor istoric: 281 de voturi la moțiunea de cenzură. Începe criza politică

Plenul reunit al Parlamentului României a adoptat marți, 5 mai 2026, moțiunea de cenzură împotriva Guvernului condus de Ilie Bolojan, cu 281 de voturi „pentru” și doar 4 voturi „împotrivă” — cel mai ridicat scor înregistrat de la o moțiune de cenzură în ultimii 34 de ani. Decizia a deschis o criză politică severă, cu negocieri blocate între principalele forțe parlamentare. Moțiunea, intitulată „Stop Planului Bolojan”, fusese inițiată de PSD și AUR pe 28 aprilie 2026 și semnată de 254 de parlamentari din totalul de 464 — peste pragul minim necesar de 233 de voturi pentru adoptare. Pe lângă PSD și AUR, moțiunea a fost susținută și de grupurile parlamentare POT și PACE, formând o majoritate transpartidică heterogenă, alcătuită din formațiuni cu agende politice fundamental divergente.

Cronologia rupturii coaliției

Drumul spre moțiune a început pe 20 aprilie 2026, când PSD a decis să retragă sprijinul politic acordat coaliției PNL–PSD–USR–UDMR formate în vara lui 2025. Pe 23 aprilie, miniștrii și secretarii de stat ai PSD au demisionat în bloc, marcând ruptura formală cu Guvernul Bolojan. Cinci zile mai târziu, moțiunea de cenzură a fost depusă oficial.

În cele șapte zile dintre depunere și vot, scena politică a fost dominată de speculații privind componența coaliției anti-Bolojan. Reacția Cabinetului — concentrată în jurul mesajului „greaua moștenire” și al „necesității reformelor structurale” — nu a reușit să recupereze voturile necesare. Pe 5 mai, în ziua votului, leul atinsese deja un nou maxim istoric față de euro, semn al neîncrederii piețelor financiare în stabilitatea executivului.

Reacții și incertitudine

După adoptarea moțiunii, premierul demis Ilie Bolojan a transmis un mesaj de adio: „Am dovedit că se poate”. Liderul PSD Sorin Grindeanu a făcut apel la dialog între partide, anunțând că formațiunea va merge la consultările de la Cotroceni cu propuneri clare. Pe rețelele sociale și în piața financiară, însă, percepția generală a fost de incertitudine maximă. Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, a avertizat că „tensiunile din piața valutară sunt legate direct de criza politică” și că România devine, după demitere, „și mai vulnerabilă”. Karen Vartapetov, analist S&P Global Ratings, a transmis că „colapsul coaliției ar putea complica discuțiile privind bugetul pentru 2027″.

Negocieri blocate

Principalele partide parlamentare — PSD, PNL, USR și AUR — sunt blocate într-un joc al condițiilor incompatibile. PNL și USR refuză să mai negocieze cu PSD după ce acesta a susținut moțiunea de cenzură, în timp ce PSD, prin lideri precum Sorin Grindeanu, transmite că este deschis tuturor opțiunilor. AUR, deși a contribuit decisiv la căderea Guvernului, repetă că nu dorește intrarea la guvernare. Liderul UDMR Kelemen Hunor a propus refacerea coaliției pro-europene PSD–PNL–USR–UDMR, susținând că „România are nevoie de o majoritate stabilă”. La Cotroceni, două scenarii sunt analizate, conform surselor politice: refacerea vechii coaliții fără Bolojan ca premier sau, ca soluție de avarie, un Guvern minoritar PSD–UDMR.

Rolul președintelui

După căderea Guvernului, președintele României devine actorul central al procesului politic. Nicușor Dan urmează să convoace partidele parlamentare la consultări pentru identificarea unei majorități capabile să susțină un nou executiv. În urma discuțiilor, președintele desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, care are la dispoziție 10 zile pentru a-și forma echipa și a obține votul de încredere. Dacă propunerea este respinsă, procesul se reia cu o nouă desemnare. Două respingeri consecutive în 60 de zile creează cadrul constituțional pentru declanșarea alegerilor anticipate — un scenariu pe care însuși președintele Dan a încercat să-l evite, prin discuții preliminare cu liderii partidelor înainte de votul oficial.

Reverberații europene

Financial Times scria pe 6 mai că prin căderea Guvernului Bolojan „Europa și-a pierdut o linie cheie de apărare contra extremei drepte”. Publicația britanică observa că „social-democrații din România s-au aliat cu euroscepticii ultranaționaliști pentru a-l înlătura” pe premierul pro-european, rupând astfel cordonul sanitar informal pe care multe parlamente europene îl aplicaseră pentru a împiedica formațiunile radicale să ajungă la putere. În paralel, Reuters, AFP și EFE au avertizat asupra „incertitudinii politice și riscurilor economice” asociate cu negocierile dificile pentru formarea unui nou guvern. România se află la un moment de cumpănă, cu un deficit bugetar de peste 9% din PIB și o țintă asumată de reducere sub 3% până în 2030 — angajamente care, în lipsa unui executiv funcțional, devin tot mai dificil de onorat.

Cabinetul interimar

Până la formarea unui nou Guvern, cabinetul demis va rămâne în funcție cu statut interimar și prerogative reduse. Nu va mai putea adopta măsuri majore, iniția proiecte legislative de amploare sau emite ordonanțe de urgență. România intră astfel într-o perioadă de paralizie decizională, exact în momentul în care presiunile economice și negocierile bugetare cu Comisia Europeană sunt în plin desfășurare.