Locuintele convenabile PMB: chiria creste de 10 ori pentru 4.000 de imobile
În martie 2026, Consiliul General al Municipiului București a adoptat un proiect controversat: majorarea chiriilor pentru cele peste 4.000 de locuințe convenabile administrate de Primăria Capitalei (PMB). Chiria lunară pentru un apartament cu două camere, care până acum costa doar 150 de lei, urmează să crească de până la 10 ori, urmând să aducă în bugetul local aproximativ 500 de milioane de lei pe termen mediu.
Argumentul Primăriei: contracte neactualizate din 2019
Primarul general Ciprian Ciucu a justificat măsura prin „necesitatea de a echilibra bugetul” și a subliniat că majoritatea contractelor de închiriere nu au mai fost actualizate din 2019, iar chiriașii plătesc „sume derizorii pentru proprietăți care aparțin tuturor bucureștenilor”. Logica financiară este greu de contestat: 4.000 de apartamente cu chirii de 150 de lei generează 600.000 lei lunar, sumă care nu acoperă nici măcar întreținerea de bază a imobilelor. La nivel macro, contribuabilul bucureștean subvenționează indirect locuirea în aceste apartamente.
Coaliția ONG: amânare până la studiul de impact
O coaliție de organizații neguvernamentale — Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire, Asociația O2G, ARAS și Asociația Quantic — a adresat Primăriei și Consiliului General o petiție prin care cere amânarea adoptării proiectului până la realizarea unui studiu de impact social. Petiția susține că, în ultimii 20 de ani, noțiunea de „locuință convenabilă” a fost interpretată extensiv și discreționar de PMB, fără o corelare clară cu nevoile reale de locuire ale bucureștenilor. Multe dintre aceste locuințe adăpostesc familii vulnerabile, iar o majorare uniformă a chiriilor, fără a ține cont de situația socio-economică a chiriașilor, ar putea duce la evacuări în masă și la „o criză socială fără precedent în București”. Subliniază Legea Locuinței nr. 114/1996, conform căreia locuințele sociale trebuie repartizate prioritar tinerilor căsătoriți, persoanelor cu handicap, veteranilor și altor categorii vulnerabile — criterii care, în multe cazuri, nu mai sunt verificate de PMB după repartizarea inițială.
Problema reală: cine locuiește în aceste 4.000 de apartamente?
Punctul vulnerabil al dosarului este, de fapt, transparența atribuirilor. Lipsa unui registru public actualizat al beneficiarilor, criteriile vagi de re-evaluare a situației socio-economice și absența unei reglementări clare privind moștenirea contractelor (în multe cazuri, locuințele atribuite inițial unor categorii vulnerabile au fost preluate de descendenți care nu mai îndeplinesc criteriile inițiale) au creat un sistem în care nu se mai poate spune cu certitudine cine merită și cine nu chiria de 150 lei. Răspunsul Primăriei la această problemă este una de natură financiară — majorarea uniformă — în timp ce ONG-urile cer o soluție de natură administrativă — auditul beneficiarilor și diferențierea chiriei pe categorii (cei care chiar se încadrează rămân la chirie redusă, cei care nu mai îndeplinesc criteriile plătesc chirie de piață).
Riscul evacuărilor: ce se poate întâmpla concret
Pentru un chiriaș care plătea 150 lei și acum trebuie să plătească 1.500 lei, opțiunile sunt: să accepte și să plătească, să negocieze plata în rate, sau să fie evacuat. Procedura de evacuare în România este lentă și costisitoare pentru PMB, dar nu imposibilă. Asistența socială municipală nu are, în prezent, capacitatea operațională să preia masiv familii evacuate, iar piața chiriilor private din București pornește, în zonele semicentrale, de la 400-650 euro pentru două camere — net peste pragul a ceea ce o familie cu venituri mici poate susține.
Calendar și decizii
Conform anunțului PMB, noile chirii intră progresiv în vigoare în 2026, cu un sistem de notificare prealabilă a chiriașilor. Pentru organizațiile civice, miza imediată este obținerea unei pauze de 6-12 luni pentru un studiu de impact și pentru proceduri diferențiate; pentru PMB, miza este echilibrarea bugetului într-un context în care veniturile colectate nu țin pasul cu cheltuielile angajate. Între cele două există un spațiu de compromis care, în lipsa unei medieri politice, va fi tranșat în Consiliul General și — probabil — în instanță.